De câteva ore plouă, Curg picăturile pe frunte,lumina a pierit de mult, totul îmi pare ca-ntr-un basm
întrebări mă agasează două: în care din boabe mărunte
ce am de gând şi cine sunt? creşte un copac fantasm.
Pasul îmi port singur în noapte, Săgeţi despică ceru-n două
ploaia-mi provoacă amintiri, între iubire şi păcat,
rănile vechi sunt vindecate, din universuri încă plouă
rămas-au cicatrici subţiri. pe un pământ denaturat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu