capitolul 1

Articolele următoare sunt preluate din ziarultricolorul.ro

Toate drepturile le aparțin în exclusivitate

NIBIRU - A DOUĂSPREZECEA PLANETĂ

Despre mentionarile biblice ale planetei Nibiru, Z. Sitchin, în "A Douasprezecea Planeta" (Editura Aldopress, Bucuresti), spunea: "Aceste versete descriu o planeta care nu numai ca strabate întinderile cerului, ci si una care vine dinspre sud si se misca în directia acelor ceasornicului - exact cum se deduce si din textele sumeriene. Profetul Habakkuk spune în mod explicit: “Domnul va veni din sud... slava Sa va umple Pamîntul". La cele de mai sus voi adauga alte cîteva referiri la "Planeta zeilor": "Maretia Lui (Yahweh/Anu, Conducatorul planetei Nibiru - n.a.) acopera cerurile... stralucirea Lui este ca lumina soarelui, din mîna Lui pornesc raze... înaintea Lui merge ciuma (modificarile de clima determinate de apropierea planetei Nibiru produc schimbari în structura virusurilor si bacteriilor - n.a.) si o flacara arzatoare calca pe urmele Lui... muntii cei vesnici se sfarma (cutremure si activarea vulcanilor - n.a.)... Ai înaintat pentru mîntuirea poporului Tau" (Habacuc 3:4-13). "Oamenii vor intra în pesterile stîncilor si în crapaturile pamîntului, de frica Domnului si de stralucirea maretiei Lui, cînd Se va scula sa îngrozeasca pamîntul” (Isaia 2:19). "El muta muntii si ei nu stiu cînd îi rastoarna în mînia Sa... porunceste soarelui, si soarele nu mai rasare; si Îsi pune pecetea peste stele. Numai El întinde cerurile... El face Ursa Mare, Orionul si Pleiadele, si stelele din tinuturile de miazazi" (Iov 9:5-9). "El a facut Pleiadele si Orionul, El preface umbrele mortii în zori, iar ziua în noapte neagra. El cheama apele marii si le varsa pe fata pamîntului. Domnul (Yahweh/Ahu - n.a.) este Numele Lui" (Amos 5:8). 

Despre "chemarea apelor marii", iata ce scrie I. Velikovsky, în "Ciocnirea lumilor" (Editura Lucman, Bucuresti), referindu-se la evenimentele de acum aproape 3600 de ani, din timpul Exodului poporului evreu: "O cometa cu un nucleu de marimea Pamîntului (planeta Nibiru - n.a.), trecînd destul de aproape, ar ridica apele Oceanului la o înaltime de kilometri... traditiile a numeroase popoare insista asupra faptului ca marile au fost scindate, ridicate la o mare înaltime si au recazut pe continente". Astfel, în lucrarea mentionata sînt amintite: analele chinezilor din timpul împaratului Yoo, traditiile poporului peruvian, traditiile indienilor chocta din  Oklahoma, traditiile rabinice, textele Midrasim, istoria cosmogonica a Laponiei etc. "Prin puterea Lui tulbura marea" (Iov 26:12). "Caci El a zis si s-a pornit furtuna, care a ridicat valurile. Se suiau spre ceruri" (Psalmi 107:25-26).

 În timpul coliziunii dintre sateliţii Planetei Nibiru şi Planeta Tiamat, în urma căreia s-au format Pămîntul şi "Cerul" (centura de asteroizi), solul şi atmosfera favorabilă vieţii de pe Planeta Zeilor au fost transferate şi planetei noastre. Cît de curînd, eşecul teoriilor materialiste va fi total. În continuare, voi prezenta părerile cîtorva savanţi care au înţeles Adevărul: H. Yockey, teoretician al informaţiilor, care a încercat să aprecieze probabilitatea matematică a originii spontane a vieţii, a concluzionat în lucrarea sa "Teoria informaţiilor şi biologia moleculară" (1992, Cambridge University Press) că informaţiile necesare începerii vieţii nu s-au dezvoltat întîmplător, fiind greu de imaginat că s-au produs fără intervenţia şi participarea unei inteligenţe cosmice superioare; Fred Hoyle (1983), astrofizician de renume mondial, a susţinut că viaţa a apărut pe planeta noastră în urma unei călătorii interstelare, probabil în coada unei comete. Reamintesc faptul că Planeta Nibiru are o orbită alungită ca a unei comete. Cît despre coada Planetei Roşii, profetul Habacuc spune următoarele: "Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, o flacără arzătoare calcă pe urmele Lui" (Habacuc 3: 4-5); Francis Crick, laureat al Premiului Nobel pentru descoperirea structurii ADN-ului, în lucrarea "Viaţa însăşi, originea şi natura ei", a afirmat că viaţa pe Pămînt a fost adusă aici de mici organisme de pe altă planetă, îndepărtată, microorganismele călătorind în capul unei nave spaţiale trimise pe Pămînt de o civilizaţie superioară, care s-a dezvoltat în altă parte, cu cîteva miliarde de ani în urmă.

Michael J. Baha (1996, New York), în lucrarea "Cutia neagră a lui Darwin - Sfidarea moleculară la adresa evoluţiei", a analizat complexitatea legăturilor moleculare din structurile care stau la baza proceselor vitale care "sînt atît de spectaculoase, încît reprezintă o lovitură de moarte pentru teoria darwinistă". Problemele şi golurile darwinismului şi ale neodarwinismului au fost prezentate drept "incompatibile" cu adevărata înţelegere a naturii şi în lucrarea lui Phillip Johnson "Procesul lui Darwin". Închei cu cîteva din părerile lui Stanislav Grof, profesor de psihiatrie la Institutul de Studii Integrale din California: "Viziunea ştiinţei materialiste asupra lumii a devenit o cămaşă de forţă care inhibă continuarea progreselor, în loc s-o faciliteze.” Pe parcursul secolului XX, fizicienii şi-au schimbat radical concepţia asupra lumii materiale. Descoperirile revoluţionare din domeniile subatomic şi astrofizic au distrus imaginea Universului ca sistem mecanic infinit de complex şi complet determinist, format din particule de materie indestructibilă. Pe măsură ce explorarea Universului s-a îndepărtat de lumea realităţii noastre de zi cu zi, sau de “Zona dimensiunilor medii”, spre microlumea particulelor subatomice şi megalumea galaxiilor îndepărtate, fizicienii au descoperit limitele viziunii mecaniciste asupra lumii şi le-au depăşit" (Stanislav Grof, Jocul cosmic, Ed. Antet, Bucureşti).