a 240-a zi

Nopţile se-ntind prelungi              Ploaia se aşterne rece
peste veşteda grădină                     făr' să ceară aprobare,
spărgând 'veninate pungi               pe sub streşină îmi trece
într-a părului tulpină.                     umbra îndestulătoare.

Tunetul mă înfioară                       În odaie mă întorc
şi scăpare nu găsesc,                      să-mi rumeg singurătatea,
o lumină mă-mpresoară,               deschid cartea şi încerc
închid ochii să-i feresc.                  să uit crudă realitatea.