Noaptea vine ofticoasă Frunzele-şi declină somnularuncând cu vise sumbre, sub mărgăritarul rece,
peste masa belicoasă norii ţin acum isonul
rezem coatele bolânde. unui gând ce palid trece,
Ochii se închid anemici iar din foste bucurii
evocând doar amintiri, ce-au încununat efortul
pomii tremură astenici răsar stelele târzii
prinşi în negre bătături. alinându-mi disconfortul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu