a 69-a zi

Îmi apropii infinitul                     Ochi privesc neputincioşi
pe sub cerul nourat                      la perdele ce se lasă
ocolind în grabă timpul               dinspre munţi întunecoşi
trecut în anonimat.                      peste-a mea umilă casă

Ceţuri se coboară dese                şi ferestrele închid
cu arome sidefii                          scârţâind în balamale
peste văile campestre                  când necruţătorul vid
cu tufişuri cafenii.                       lasă-n urmă osuare.