Ascult voci de nicăieri Nopţile sunt tot mai lungi,care nu îmi dau dreptate zile trec la repezeală,
împroşcând cu huiduieli orizontul scaldă-n dungi
amintirile curate. reci amurguri de sâneală.
Timpul se opreşte-n loc, Un stilou aiurea trece
nici pământul nu se-nvârte, peste coala şifonată,
mă pot plânge de noroc ceasul din perete-i zece,
şi de-ngreunate vârste. iar fiinţa bulversată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu