a 24-a zi

Mi-e soarele-n priviri                 Mâna îmi tremură ferice
şi verdele pădurii,                       pe câmpul foii dalbe
din umbrele subţiri                     şi litere joacă pitice
un glas dă cânt naturii.               născând din pilde salbe.

În ochi mă priveşte cerul           Seara se lasă ca-n ajun
şi glezne îmi alintă marea,        plângând amurgul sângerat
în haos regăsesc misterul,         când licurici peste cătun
iar din străbuni, chemarea.       apar cu chipul sidefat.