Soarele îmi strică ochii, Zâmbet ai pădurea verde,vântul praful îmi aruncă, pletele ape albastre,
tu de mine te apropii iar cuvântul ţi se pierde
să îmi dai doar o poruncă. între crestele măiastre.
Te privesc plin de mirare Îţi ascult istorisirea
ca pe-un idol coborât plecând fruntea în ţărână,
dintr-un cer fără-ndurare tu îmi satisfaci iubirea
pe umilul meu pământ. azi ținându-mă de mână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu