a 89-a zi

E noapte; vântul insistent                În jur, straniul concert
îmi bate la fereastră                          arpegii desfăşoară,
şi mă trezesc, devin atent,                mă prinde un regret
zăpada pare că-i albastră.                 că pasul port afară.

Luciri de gheaţă mă privesc             Fără voie mă-nfior
din crengi metamorfozate,               şi strâng braţele la piept,
în pragul uşii înlemnesc                   vântul e îngrozitor
cu membre îngheţate.                       cu atacul său direct.