Seara o aştept incertă Geamul e transfigurat,
cu astre temătoare, joacă-n el umbrele mute,
luna ca o subretă cu un şuier sincopat
tresare zâmbitoare. vântul vine de la munte.
Dintr-al cerului tavan Crengile se pleacă şir
scapă şoaptele mărunte, în nocturne temenele,
aruncat peste divan eu abia de mai respir
îmi plâng clipele pierdute. când lovesc în cercevele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu