Viaţa îmi pare un coşmar Îmi merge pasul îndărăt,pe umeri prăbuşit, şovăitor în noapte,
traiul fierbinte un calvar degeaba am un intelect
în mersul lumii ispăşit, ce pâcla o străbate.
iar ochii verzi îmi joacă feste De semăn flori, ies mărăcini
ducând departe orizontul, şi fapte sunt răstălmăcite,
bună nu am măcar o veste, mai bine las pustii grădini
la ţărmuri mă înec cu totul. de vrajbă înghiţite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu