Aştept ca soarele să iasă, Cu gânduri vitregitesă râdă la ferestra mea, mă zbat neputincios,
pădurea fie o crăiasă din negură ursite
sub norii ca de mucava. surâd maliţios.
Mi-s dimineţile pustii
şi zilele îngrijorate,
iar tu măcar nu ştii
de sacrificii spulberate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu