Serile revin tăcute Ochii goi joacă-n orbitecu ferestre aburite, după vise destrămate,
umbre dănţuiesc în curte nopţile îmi par cumplite
pe sub ramuri înnegrite. agitând astrele moarte.
Întind braţul marmorat Lângă sobă prăvălesc
să apuc o carne flască, lemnele de foc dorite,
din amor necugetat suflet abia stăpânesc
naşte inima de iască. printre gânduri învechite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu