Frigul bântuie afară, Mi-s picioarele de gheaţă,
nici în casă nu-i grozav, ochii mi se umezesc,
teracota cea murdară în ostila dimineaţă
după lemne face caz. totuşi vreau să lenevesc.
Vântul suflă-n legea lui Nu mă lasă cei din jur
stârnind valuri de omăt, să-mi desfăt în tihnă trupul,
cenuşiul cerului prin imensul alb contur
umple zarea di-ndărăt. îmi dau către moarte duhul.
nici în casă nu-i grozav, ochii mi se umezesc,
teracota cea murdară în ostila dimineaţă
după lemne face caz. totuşi vreau să lenevesc.
stârnind valuri de omăt, să-mi desfăt în tihnă trupul,
cenuşiul cerului prin imensul alb contur
umple zarea di-ndărăt. îmi dau către moarte duhul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu