Simt fruntea cum se pleacă, Copaci în agonievântul aleargă-n iarbă, se zbat neputincioşi,
un nour dă să treacă pereţii de hârtie
şi ploaia mă dezmiardă, lucesc misterioşi.
iar fulgere în cale
îmi luminează pasul
când apa se prăvale
întunecându-mi glasul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu