a 5-a zi

Îmi scot haina din dulap                Cenuşiul îmi astupă
cu braţul tremurător,                      zările cândva senine,
neuroni se bat în cap                      iar din haos se întrupă
de un timp provocator.                   fantomatice rubine.

Vântul vine pân la uşă                   Ziua iarăşi se scurtează,
bătând cu-ncăpăţânare                  noaptea vine dindărăt,
aducând o vorbă spusă                  norul luna eclipsează
de ocară la-ntâmplare.                   scufundându-se-n deşert,

Mă retrag într-o cămară               iar deasupra mea atârnă
ce-are iz de igrasie,                        becul palid luminat
umezeala de afară                          extrăgând timid din sârmă
mulţumeşte-o iasomie.                 un curent monofazat.