a 77-a zi

Pe stradă pasul îmi târăsc               Mă-ndeamnă dragostea târzie
şi urmele dispar în noapte,             să-nving obstacole din faţă,
aripi de vânt mă însoţesc                curajul e o nebunie
clipe fiind eternitate.                       şi drumul plin de gheaţă.

Plecat, abia de mă strecor               Obrajii au ace de foc,
prin dalba calamitate,                     iar orizontul s-a închis,
aş vrea acum să pot să zbor            îmi pare că rămân pe loc
s-ajung în intimitate.                       cu tot destinul nedecis.