Privirile devin confuze Timpul roteşte a sa clipăîn orizontu-apropiat, în cercul vicios
cuvintele îmi pier pe buze adăpostit sub sticlă
şi visu-mi este inhibat. de-un ornic nemilos,
O rază-mi oboseşte nervul iar pasul meu, agale,
peste măsură excitat în umbra lui se mişcă;
culcând în ţărână crezul pâraie curg la vale,
unui amor infatuat. drum de-ntors nici că există.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu