Forţa îşi sporeşte vântul Streşini tremură apaticrăscolind intimitatea, scăpând lacrimi de opal,
răvăşind întreg pământul teatrul e melodramatic
şi-aducând din nouri noaptea. fără spectatori în stal.
Străzile rămân pustii,
albe, marginalizate,
parcuri poartă cenuşii
umbrele împovărate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu