Noru-aşterne a sa umbră Mâna-ntind să mângâi frunza
ca o cergă răcoroasă cu fiori de-adolescent,
când lumina zilei umblă din amurgu-i roşă spuza
după dragostea trupească, îmi surâde inocent.
iar copacul longeviv
lasă ramul să-i atârne
arătând ostentativ
că i-s roadele puţine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu