Nu ştiu cum economii Bag mâinile în buzunareaş putea acum a face, şi bărbia las în piept,
alte noi blestămăţii, iubirea nu vrea amânare,
necesare, nu-mi dau pace. cred totuşi c-am să te pierd.
şi nu pot să mă abţin, urma nu-ţi mai desluşesc,
am nevoie de capricii, iar visul meu de dimineaţă
de câte un mic festin. e doar aburul ceresc.
Umbre desfăşoară parcul Opresc în faţa cafenelei
peste cenuşiu asfalt, căutând un loc retras,
greu iubirii găsesc leacul în culmea zăpăcelei
cu-al meu chip desfigurat. rămân fără de glas
Pasul duc la întâmplare şi gânduri nu-mi dau pace
pe alei întortocheate, pline de blestămăţii,
silueta ta dispare, cum aş putea acuma face
enigmatică, în noapte. un minim de economii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu