a 82-a zi

Mobila rămâne mută               Ochii de privesc în sus
în pereţii reci de piatră,           întâlnesc în goană vântul,
viaţa mea recunoscută             iar destinul mi-a ascuns
e ca o abstractă artă.                cu o lespede pământul.

Pasul duc mereu în faţă,         Calea dreaptă nu găsesc,
drumul merge înapoi,             mă-mpresoară o magie,
soarele de dimineaţă               visele răstălmăcesc
naşte friguri şi nevoi.               cuprins de euforie.