Tăcut, eu port a umbrei grijă Pasul îmi port şovăitor
şi gânduri nu socot să spun, spre greu hotarul dintre lumi
din cerul negru câte-o schijă fără un far strălucitor
loveşte trupul muribund. să mă îndrume prin genuni,
Pe oase albe-mi port carcasa iar zorii se arată crunţi
din cei atomi încătuşaţi, strivind o rază de lumină
luna timidă mi-e nevasta căci, dintre semenii mărunţi,
şi reci luceferi am ca fraţi. eu singur port întreaga vină.
şi gânduri nu socot să spun, spre greu hotarul dintre lumi
din cerul negru câte-o schijă fără un far strălucitor
loveşte trupul muribund. să mă îndrume prin genuni,
Pe oase albe-mi port carcasa iar zorii se arată crunţi
din cei atomi încătuşaţi, strivind o rază de lumină
luna timidă mi-e nevasta căci, dintre semenii mărunţi,
şi reci luceferi am ca fraţi. eu singur port întreaga vină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu