a 8-a zi

Tăcut, eu port a umbrei grijă        Pasul îmi port şovăitor
şi gânduri nu socot să spun,          spre greu hotarul dintre lumi
din cerul negru câte-o schijă         fără un far strălucitor
loveşte trupul muribund.               să mă îndrume prin genuni,

Pe oase albe-mi port carcasa        iar zorii se arată crunţi
din cei atomi încătuşaţi,                strivind o rază de lumină
luna timidă mi-e nevasta              căci, dintre semenii mărunţi,
şi reci luceferi am ca fraţi.             eu singur port întreaga vină.