Mă cheamă necunoscutul Nori încarcă orizontul
cu vorbe amăgitoare cu infamele culori
să descopăr absolutul cotropind în grabă locul
din secundele murdare. părăsit de primăveri.
Zorile îmi descreţesc Din seninuri duce spaima
fruntea tot nedumerită vântul cu accent vulgar
şi cuvintele lipsesc sporind prin uluce larma
din gura încă zăvorâtă. în chip neprotocolar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu