a 7-a zi

Mă adâncesc în vălul nopţii              Şi doar un tremur foşnitor
sub susur monoton de ploaie,           prinde pădurea-ntunecată
la îndoială îmi stau sorţii                   sub razele ce triste mor
pălind în crâncene războaie,             în lumea astăzi inundată.

iar norii leapădă potopul                  Ramul se pleacă la pământ
sunând din tunete vrăjmaşe             cu frunza verde siluită,
când ape-şi înteţesc galopul             rafale groaznice de vânt
sărind din sprintene făgaşe.             lovesc în poarta ghintuită.