a 31-a zi

Viaţa îmi este albită              Dau glas la o cântare
şi drumuri fără sens,             ce-mi umple seara gândul,
din zarea înnegrită                prin geamuri ordinare
curge un văl lăptos,              pândind nou anotimpul.

iar norii vin devreme           Şi luna nu se-arată
schimbând fusul orar,          din negrul ei mister,
secundele mondene              sub bolta afumată
târându-şi timpul rar.           caste idile pier.