a 91-a zi

Geamul rece mă desparte                    Strada-i albă ca în vis
de-un tărâm neprimitor,                      lungă trena de mireasă,
crivăţul alergic bate                               grădina, un paradis,
să-mi scot pasul în pridvor.                 aşteptând a sa crăiasă.

Refuz astă provocare,                          Pare zi de sărbătoare,
prefer totuşi să-ntârzii,                        dar odaia nu o las,
dinspre cer semn de-ndurare             rămân în continuare
să-mi dea zorii argintii.                        ferm în dulcele sălaş.