a 87-a zi

Înarmat cu mult curaj                  În grădina sidefie
caut pasul să-mi urnesc               e-un decor de operetă,
prin imensul abataj                      eu, cu faţa stacojie,
de un alb neomenesc.                  sunt doar o marionetă.

Vântul îmi aţine calea,
ramuri chipul îmi lovesc
şi se lasă înserarea
sub luceferi ce clipesc.