a 68-a zi

Se înteţeşte vântul
şi hainele mă strâng,
e-aglomerat pământul,
pustiu însă un crâng.

Cărările sunt pline
de paşi nemaivăzuţi,
cu albe serpentine
sunt brazi împrejmuiţi,

iar râpile se-nfundă
cu fulgi ca de făină,
în gerul ce abundă
mi-e pielea de găină.

Îmi caut adăpostul
prin nori orbecăind
să aflu-n tihnă rostul
unei naturi mugind.