Timpul se mişcă iute Nu-i zi să n-aibă numeca vântul printre nori, şi lumi fără cusur,
secundele mărunte în proaspăta genune
din veacuri par atomi. iau visele contur,
Îl irosesc fără folos iar frigul mă-nfioară,
în drumul către casă, mă trag la adăpost
din cerul maiestuos când luna-n prag de seară
amprenta el îşi lasă. tuşeşte fără rost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu