Timpul se mişcă iute Nu-i zi să n-aibă nume
ca vântul printre nori, şi lumi fără cusur,
secundele mărunte în proaspăta genune
din veacuri par atomi. iau visele contur,
Îl irosesc fără folos iar frigul mă-nfioară,
în drumul către casă, mă trag la adăpost
din cerul maiestuos când luna-n prag de seară
amprenta el îşi lasă. tuşeşte fără rost.
ca vântul printre nori, şi lumi fără cusur,
secundele mărunte în proaspăta genune
din veacuri par atomi. iau visele contur,
Îl irosesc fără folos iar frigul mă-nfioară,
în drumul către casă, mă trag la adăpost
din cerul maiestuos când luna-n prag de seară
amprenta el îşi lasă. tuşeşte fără rost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu