La vale oasele îmi fug, iar tunete îmi dau de ştirepe ele carnea zace flască că orizontul s-a închis;
şi nervii în pământ se scurg, din haosul fără pereche
din trup rămâne doar o mască. destinul vine pe furiş.
Se-mpotmolesc nori violenţi
deasupra unui adăpost
în care se adună morţi
doar semeni palizi, fără rost,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu