Ceasul ticăie amarnic Umbre se întind diforme
de-un perete spânzurat, pe pământul revoltat,
focu-n sobă arde grabnic gânduri dau să se transforme
pe-un grătar metalizat. într-un vis îndepărtat.
Tâmpla-mi rezem obosită Becu-şi leapădă lumina
pe firavul antebraţ, de pe stâlpul îndrăzneţ,
noaptea vine vitregită de plâns a rămas grădina
aruncând luciri de smalţ. ca un vechi letopiseţ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu