a 22-a zi

Timpul mă omoară,                      Luna mă îndeamnă
clepsidra nu-mi dă pace               să caut necunoscutul,
şi fiecare seară                               dar pasul meu, cu teamă,
aduce moartea mai aproape.       înfruntă absolutul.

Degeaba stele-n cer
îngână răsăritul
din marele mister;
în haos mi-e sfârşitul.