Gerul nemaipomenit, Abia de pot ca să respircu tiranica-i suflare, sub presiunea fluctuantă,
în curând m-a învelit picioare nu mă mai susţin
fără semne de scăpare. în vremea demoralizantă.
Obrazul de statuie rece Odaia mă aşteaptă goală
mi-l expun nesimţitor, cu teracota lucitoare
guturaiul ce nu trece şi se întind aripi de smoală
devine molipsitor. în noaptea mistificatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu