a 107-a zi

Lumina scade în amurg                            Lumina se zbate difuză
pe căi nemaiumblate,                                spre noapte trecând, în extremă,
iar clipele din viaţă curg                           lemnul cenuşiu din spuză
de ceruri numărate.                                   şi-arată flacăra perenă.

Mă prinde-un pesimism notoriu
ce-ncătuşează visele stinghere,
mersul îmi e aleatoriu
pe străzile acum mizere.