Abia îmi croiesc cărare, Vălurit ocean e strada,pasul mi-e şovăitor dune albe se-mpletesc,
şi privesc cu disperare sunt nefericită prada
în ţinutul orbitor. pe-un tărâm orăşenesc.
Vântul îmi aruncă-n faţă Un bec palid luminează
norii risipiţi din cer, jocul ca de artificii,
iar sub tălpi luciul de gheaţă ochii reci îmi lăcrimează
face mersul efemer. sub a timpului capricii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu