Gene am îngreunate, Pragul pare un obstacol
fruntea este încreţită, ridicat din necredinţă,
cu simptome dispersate aştept însă un miracol
mi-e fiinţa-nlănţuită. să scap azi de umilinţă.
Pasul nu cutez să pun Cerul curmă-al meu elan
tremurat de şovăială arătându-şi faţa vidă,
pe rătăcitorul drum ploaia ca un uragan
cu asfaltul ca de smoală. vine rece şi stupidă.
fruntea este încreţită, ridicat din necredinţă,
cu simptome dispersate aştept însă un miracol
mi-e fiinţa-nlănţuită. să scap azi de umilinţă.
tremurat de şovăială arătându-şi faţa vidă,
pe rătăcitorul drum ploaia ca un uragan
cu asfaltul ca de smoală. vine rece şi stupidă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu