în treacăt

Te-am zărit întâmplător
pe cărarea din pădure,
culegeai şi fragi şi mure,
eram simplu călător.

În treacăt mi-ai zâmbit, complice,
atunci bineţe eu ţi-am dat,
răspunsul tău fu murmurat,
iar inima-mi bătea ferice.

Te-am ajutat coşul să duci,
prin aspre tufe te-am urmat,
de graiul tău m-am bucurat
şi de-ale tale buze dulci.

Îţi cădea părul bogat
peste umeri făcând valuri,
râul clocotea-ntre maluri,
tu într-al meu îmbrăţişat.

Când amurgul şi-a lăsat
mantia însângerată,
m-ai privit îngândurată,
mi-ai zâmbit şi ai plecat.