Lumea este în schimbare Timpul singur le învingedar nu vrea să recunoască, purtând clipa cu dispreţ,
râuri curg tot către mare înecând amurgu-n sânge
ca pe vremea strămoşească. ca pe orice flecuşteţ.
Soarele vine din est, Omul e ceva banal-
norii fug înspre apus, creatură curioasă
grâul verde dă pe şes, care-n vidul ancestral
dar cuvântul nu e spus. dă spre stele să gonească;
Florile desfac petale, lasă aprigi referinţe
păsări cuibăresc în codru, pentru cei ce vor urma
munţi cu cenuşii mantale îndemnând la noi credinţe
un moment păstrează sobru. de mirajuri aievea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu