Sufletul îmi este plin
de speranţe inutile,
chipul tău e ca un chin
netratabil cu pastile.
Inima îmi sângerează,
viaţa-mi pare ca un hău,
ochii negri lăcrimează
tot plângând de dorul tău.
Fruntea arde-n fierbântată
tremurând din mădulare,
mi-e gândirea-nceţoşată,
dornică de-o sărutare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu