așteptare

Stau şi te aştept mereu
să vii la locul de-ntâlnire,
îmi trece timpul greu
sperând la nemurire.

Castani se pleacă la pământ,
de vânturi legănaţi,
eu stau şi te aştept răbdând
sub pomii galbeni, scuturaţi.

Trec orele-n galop uşor,
trec spre eternitate,
palpită sufletul de dor,
dar chipul ţi-e departe.

Mai e un pic şi-apare luna
zâmbind sfioasă între nori,
la chipul tău visez într-una
şi-s stăpânit de dulci fiori.

Doresc a ta îmbrăţişare
cum ca'tă apa beduinul,
tânjesc după o sărutare
să-mi împlinesc festinul.

Dinspre apus soarele geme
plângând cu raze-nflăcărate,
îmi pier speranţele alene
căzând în haos, disperate.

Pe boltă luna s-a urcat Şi-acum te-aştept, neobosit,
într-un mirific cor de stele, să vii la punctul de-ntâlnire,
iar vântul pare c-a-ncetat ca prima dată-ndrăgostit
să bată grabnic printre ele. sperând la nemurire.

Luceafărul atent pulsează Octombrie cu noaptea-i rece
clipind din ochiul său complice, mă face să mă înfior,
cu raza lui mă-mbărbătează dar mă gândesc că totul trece
vrând să mă facă mai ferice. când este vorba de amor.

Dar ochii mi s-au aburit Câte un nor zboară prin spaţiu
de-atâtea cercetări în zare, nesimţitor la chinul meu,
iar orizontul s-a-nnegrit sorb clipele rămase cu nesaţiu
şi el de disperare. şi cu speranţe-n Dumnezeu.

Aş vrea să mă întorc acasă Pe cer roiesc mulţimi de stele
cu crud destin neîmplinit, într-o tăcere absolută,
ceva mă ţine, nu mă lasă să fie oare printre ele
să cred în actul făptuit. şi-a mea sau e căzută?

Mă năpădesc dulci amintiri Prin parc fantasme se-mpletesc
din vremi trecute pe-ndelete, lungindu-şi umbra neagră,
îmi amintesc de buzele subţiri te-aştept căci încă te iubesc
şi de-ale tale negre plete. şi dragostea ne leagă.


Visez la talia-ţi mlădie O bancă-mi face semn să stau,
ce braţul o înconjura, să nu disper la infinit,
eram un puf de păpădie un nor s-alung cu mâna dau
ce-amorul veşnic îţi jura. şi-mi este sufletu-nrobit.