De unde vii cu zâmbetul fericesub aripi de dor, cu vise îndrăzneţe,
cu ochii strălucind în blânde dimineţe,
să-mi sfâşii pieptul ca micile alice?
De unde vii cu chipul radios
ca razele de soare, iar în amurg ,
când apele prin vad alene curg,
de ce mă iei de mână atâta de sfios?
De unde vii şi de pe ce tărâm
tu şoapte îmi aduci acum fierbinţi
vrând să mă scoţi dintr-ale mele minţi
desfăşurând în faţă al dragostei tacâm?
De unde vii cu pasul tău uşor
ca o fantasmă spre mine-naintând
căci vorba mi-a încremenit în gând
şi nu pot glăsui al meu amor?
De unde vii ce îmi aduci De unde vii tu oare n-ai aflat
cu braţul tău din marmură sculptat; că astfel de momente în mine nu mor
o clipă doar dintr-un trecut uitat şi ochii cafenii nu-şi pierd aşa uşor
când vraja lunii ne-a unit atunci? lumina lor adâncă ce m-a fermecat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu