capitolul 9

O planeta geologica extrem de importanta este aceea a cauzelor unor evenimente care au adus mari cataclisme asupra Pamîntului, ducînd, printre altele, la remodelarea scoartei terestre. Referindu-se la formarea muntilor, I. Velikoski, în lucrarea "Ciocnirea lumilor" (Editura Lucman, Bucuresti), spunea ca "este o problema agasanta, multi dintre ei fiind formati din roci care au suportat o presiune tangentiala si care s-au încretit, ceea ce a implicat o îngustare a scoartei terestre pe sute de kilometri". Cauza, pentru autorul mentionat, a reprezentat-o apropierea unei comete de Pamînt, care ar încetini sau chiar opri brusc rotatia acestuia, situatie în care straturile interioare ar putea sa se imobilizeze (sau viteza lor de rotatie ar fi încetinita), în timp ce straturile exterioare ar tinde sa-si continue rotatia. Aceasta ar provoca o frecare între diferitele straturi lichide sau semifluide, deci caldura. La periferie, straturile solide ar fi dislocate, ceea ce ar provoca prabusirea sau ridicarea unor munti, daca nu continente. 

Epopeea lui Ghilgames confirma legatura dintre modificarile geologice si influentele unei comete, adica a Planetei Nibiru: "În stralucirea amurgului,/ Un nor negru apare la orizont:/ În el e zeul furtunilor furios.../ Tot ce înainte era lumina,/ În întuneric negru s-a transformat.../ O zi întreaga, vîntul din sud a batut,/ Din ce în ce mai tare, zguduind muntii...". 

În numeroase versete biblice sînt mentionate aceste fenomene geologice. Cîteva exemple: "Muntii s-au topit precum ceara înaintea Domnului (Yahweh/Anu - n.a.), înaintea Domnului întregului pamînt. Cerurile vestesc dreptatea Lui si toate popoarele vad maretia (Planeta Nibiru - n.a.) Lui" (Psalmi 97:5-6). "El priveste spre pamînt, si pamîntul se cutremura; atinge muntii, si se fumega" (Psalmi 104:32). "Muntii s-au clatinat înaintea Domnului, Sinaiul acela, înaintea Domnului, Dumnezeul lui Israel" (Judecatori 5:5). "Domnul umbla în furtuna si în vîrtej... marea o preface în uscat... muntii se clatina înaintea Lui si dealurile se topesc; pamîntul se cutremura de prezenta Lui, lumea si toti locuitorii ei" (Naum 1:3-5). Marea clocotea, malurile oceanului fierbeau, centrul fierbea, afirma si Zend-Avesta. Steaua Tistrye a facut sa fiarba marea (The Zend-Avesta, Carnoy, Iranian Mythology).

La Praga a avut loc cel de-al 26-lea Congres al Uniunii Astronomice Internationale, unde s-au reunit peste 2.500 de specialisti din 75 de tari, prilej cu care se are în vedere "posibilitatea rescrierii enciclopediilor si manualelor de astronomie daca se va aproba o noua viziune asupra sistemului solar. În acest caz, trei noi planete se vor adauga la cele noua cunoscute pîna acum". ("Libertatea", nr. din 17 august 2006, Bogdan Nicoloi). Cîteva idei abordate la congres: * transformarea asteroidului gigant Ceres în planeta; * transformarea satelitului natural al planetei Pluto, Charon, în planeta; "aparitia misterioasa a corpului ceresc UB 313", descoperit în 2003 de astronomii din California. În continuare, cîteva scurte comentarii despre cele de mai sus: * se urmareste sensibilizarea opiniei publice cu un sistem solar format din  12 planete, ca în timpul sumerienilor. Deoarece, în prezent, astronomii nu recunosc Soarele si Luna drept planete, au fost ridicate la acest rang Ceres si Charon. * Ceres, aflat între Marte si Jupiter, este cel mai mare asteroid din ceea ce scrierile sumeriene si Biblia denumesc chiar "Cerul", o jumatate a Planetei Tiamat, care a fost spulberata de unul din satelitii Planetei Nibiru, în prezent denumita (provizoriu) UB 313. 

Reamintesc faptul ca din cealalta jumatate, prin împingerea pe orbita actuala de catre unul din satelitii Planetei Nibiru (UM 313), s-a format Pamîntul. * de ce a fost ales pentru ridicarea la rang de planeta tocmai  satelitul lui Pluto, Charon? Marimea? Jupiter are 11 sateliti, Saturn - 9, Uranus - 5, Neptun - 1. Cred ca adevaratul motiv este urmatorul: Pluto fiind ultima planeta a sistemului nostru solar, spre care se îndreapta Nibiru (UB 313), nu este exclus ca într-un viitor nu prea îndepartat, avînd în vedere pregatirea psihologica a oamenilor cu apropierea Planetei Zeilor,  sa se revina asupra lui Charon si sa se comunice ca era, de  fapt, unul din sateliti lui Nibiru (UB 313). * în final, prin acest congres de astronomie (cîti dintre participanti stiu aceasta?) se ajunge la o recunoastere oficiala a scrierilor sumeriene si a Bibliei deoarece: 1) Savantii care au botezat Planeta Crucii cu numele UB 313 cunoasteau foarte bine scrierile sumeriene, deoarece prin "UB" anticii se refereau la grupul de 7 planete (3+1+3) format din: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, Nibiru. Cealalta grupa era formata din restul de 5 planete (2+0+0+3): Soare, Mercur, Venus, Pamînt, Luna, denumirea completa, initiala, din august 2005, a Planetei Împaratiei fiind 2003-UB-313. 

În acest sens, în lucrarea "A Douasprezecea Planeta" (Ed. Aldopress, Bucuresti), Z. Sitchin spunea: "UB-ul consta din sapte parti numite (în acadiana) giparu ("adapost pentru noapte"). Nu e nici un dubiu ca aceasta este originea credintei anticilor în “sapte ceruri". 2) Dimensiunea actuala recunoscuta de astronomi a lui UB 313 este de 2.398 de kilometri, cu o marja de eroare de 96 de kilometri. În 1991, în lucrarea "Biblia si OZN-urile" am dat dimensiunea unei "cetati" cubice din capitolul 21 al Apocalipsei (revelatiei) lui Ioan în care lungimea=latimea=înaltimea=2.400 de kilometri. Detalii în lucrarile "Sosirea Zeilor" si "Planeta Crucii" (www.miracol.ro). * Cînd se va apropia Nibiru (UB 313) de "locul bataliei", pozitia fostei Planete Tiamat, dintre Marte si Jupiter, punctul cel mai apropiat de Pamînt? Mi-am pus aceasta întrebare si cred ca pot face o aproximare pe baza urmatoarelor informatii: a) Nibiru (UB 313) se retrage din "locul bataliei" si îsi regaseste calea lînga Saturn în 6 luni (sursa: Z. Sitchin). b) detectarea cometelor care dispar din spatiu mult timp se face cu cîtiva ani înainte de intrarea în sistemul solar (sursa: Discovery TV - septembrie 2004). Avînd în vedere aceste informatii în care esentiala este, cred, parcurgerea distantei dintre perigeu (punctul cel mai apropiat de Soare, aflat între Marte si Jupiter) si Planeta Saturn ("o planeta si jumatate") se poate, repet, aproxima atingerea "locului bataliei" începînd cu anul 2010.