a 250-a zi

Îmi duc oboseala                         E rece teracota
pe căi vitregite,                             şi termometrul scade,
din neagră cerneala                     motanul meu, mascota,
ies litere grăbite.                          în braţe acum şade.

Fotoliul m-aşteaptă                     Căldura lui o simt
inert la perete,                              ca binecuvântare,
mă-mpiedic de-o gheată             în sine mă mint
ce râde prosteşte.                         cu neruşinare.