a 248-a zi

Frigul se lasă în grădină                      Ca leul într-o cuşcă mă învârt,
şi frunzele îşi pleacă vârfuri,               astâmpăr n-am şi nici belşug în casă,
mărgăritare pe tulpină                         îmi chinui traiul pe pământ
aleargă căutând răspunsuri.                când secera lunii e scoasă.

Gânduri zac încătuşate,
iar membrele îmi amorţesc,
privesc roşii petale moarte
ce-n drumul lor acum muţesc.