Ochii se pleacă fără voie Veioza pâlpâie pe masă,şi genele îmi sunt de plumb, umbra se-ntinde la pereţi,
sunete-n prag de paranoie prin draperia încă trasă
nervoase sunt că nu răspund. norii apar ca nişte cleşti.
într-o puternică lumină, îmi pare rupt de realitate,
iar fulgerul aplatizat iar firul apei un cordon
dispare iute în grădină. ombilicat spre mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu