a 233-a zi

Zile trec fără grandoare                     Urmele dispar în noapte
pline de banalităţi                               şi cu greu teren câştig,
îngropând un arc de soare                 stele sunt ca fructe coapte
sub al muntelui mustăţi.                    prinse-n grindă de cârlig.

Pornesc pasul către culme                Vârful pare luminat
fără să privesc în jur                          de-o statornică credinţă,
încercând să-mi fac un nume           tot ce-i bagatelizat
pe-al pământului contur.                  are-un sâmbur de ştiinţă.