a 229-a zi

E miezul nopţii şi tresar                   Tăcerea e sfâşietoare,
cu ochi în cifre jucăuşe,                    mai gravă ca într-un mormânt,
stele acum din geam dispar             sunt dezvelit şi mi-e răcoare,
precum în noapte şoapte spuse.      trag de acoperământ.

Nu am cu cine să vorbesc                 Ora se scurge fără jenă
la astă oră-naintată                            ducându-mă aproape-n zori,
şi stau acum ca să privesc                 iar fruntea mea căzută-n pernă
o lustră binecuvântată.                      găseşte timp pentru visări.