Îmi simt ochii tot mai mici, Sunt sătul acum de ploaiemâna mi-e tremurătoare, şi de norii nesfârşiţi,
pe podea numai urzici de cumplitele noroaie
se aştern usturătoare. şi de pomii putreziţi.
Becul palid dă să cadă Somnul bate la fereastră,
din fasungul înnegrit iar perdele se retrag,
când afară o cascadă fruntea-mi lunecă pe masă,
vine-n vesel tropăit. totu-n jur devine vag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu