O măsea de minte-ncearcă, Pereţii albi sunt strâmţicu efortul disperat, şi umbrele fantasme,
prin gingie-acum să treacă printre scrâşneli de dinţi
spre un creier derutat. ies vorbe dulci din basme.
Noaptea e un chin etern
cu reprize de atac,
iar pe cerul infidel
stele stau ca-ntr-un ietac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu